Servicii de evaluare artă
DESCOPERA
Servicii de evaluare a obiectelor de arta
Jun 14 - Jul 12
Află diferențele majore dintre cele 3 tipuri de servicii de evaluare pe care le oferim.
Servicii de evaluare
Află diferențele majore dintre cele 3 tipuri de servicii de evaluare pe care le oferim.
Servicii de evaluare
Raport de evaluare
Activitatea de evaluare este reglementată de OG 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor.
Servicii de evaluare
Raport de expertiză
Activitatea de expertiză este reglementată de Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil.
Servicii de evaluare
Certificat de export
Potrivit Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, exportul temporar sau definitiv al bunurilor culturale mobile, clasate sau neclasate, indiferent de titularul dreptului de proprietate, se efectuează numai pe baza unui certificat de export emis de direcțiile județene pentru cultură, respectiv a municipiului București.
Raport de evaluare
Activitatea de evaluare este reglementată de OG 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor. Prin evaluare se înţelege activitatea de estimare a valorii, materializată într-un înscris, denumit raport de evaluare, realizat în conformitate cu standardele specifice acestei activităţi de către un evaluator autorizat.
Raport de evaluare
Evaluarea bunurilor culturale mobile se materializează într-un raport de evaluare întocmit de un evaluator bunuri mobile (EBM) sau evaluator proprietăți imobiliare (EPI), membru titular ANEVAR.
Evalaurea se realizează urmând Standardele de Evaluare, publicate anual de ANEVAR și corelate cu Standardele Internaționale de Evaluare.
Raportul de evaluare are un conținut definit precis de Standardel de Evaluare și trebuie să explice metodologia aplicată și să justifice valoarea estimată. Metodologia de evaluare trebuie să fie bazată pe cele trei abordări clasice: abordarea prin piață, prin venit sau prin cost. Concluzia raportului de evaluare este valoarea estimată la data evaluării.
În funcție de scopul raportului de evaluare, valoarea estimată poate fi de mai multe feluri: de piață, de asigurare, de lichidare, echitabilă (sau justă, conform IFRS13), de investiție etc. De aceea este important ca de la bun început Evaluatorul să stabilească împreună cu Clientul termenii de referință ai evaluării.
Odată stabilit scopul evaluării și tipul de valoare estimată, evaluatorul trebuie să facă o cercetare a pieței și să decidă ce abordări pot fi folosite în evaluare, justificând de ce pot fi folosite, respectiv de ce nu pot fi folosite, dacă este cazul.
Conform Îndrumarului pentru evaluarea bunurilor culturale mobile publicat de ANEVAR, atunci când există suficient de multe informații în piață este recomandată abordarea prin piață. Evaluatorul trebuie să identifice bunuri similare bunului evaluat care să fi fost tranzacționate la o valoare cunsocută sau care să fie oferite spre vânzare, să identifice acele elemente de comparație care sunt recunoscute de piață ca influențând valoarea bunurilor din aceași categorie și să ajusteze corespunzător valorile comparabilelor astfel încât să obțină o indicație privind valoarea estimată a bunului evaluat.
Raportul de evaluare trebuie semnat și parafat de către evaluator, iar parafa are o formă și un conținut standard, menționând numele evaluatorului, specializarea, numărul legitimației și anul în care este valabilă parafa.
Rapoartele noastre de evaluare sunt redactate în conformitate cu Standardele de Evaluare și cu OG 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor și sunt semnate de evaluatori membri titulari ANEVAR.
Raport de expertiză
Activitatea de expertiză este reglementată de Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil și se materializează într-un raport de expertiză.
Mecanismul de protejare a bunurilor culturale se numește clasare, care este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural național mobil, Tezaur și Fond.
Raport de expertiză
Clasarea se efectuează pe baza unui raport de expertiză întocmit de experți sau specialiști acreditați de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor.
Criteriile de clasare reprezintă standarde calitative și cantitative pe baza cărora se evaluează semnificația sau importanța culturală a bunurilor mobile și se determină categoria juridică a patrimoniului cultural național din care fac parte aceste bunuri.
În vederea clasării în categoriile fond și tezaur se vor lua în considerare două tipuri de criterii de clasificare, generale și specifice, prevăzute în Normele de clasare a bunurilor culturale mobile.
Criterii generale
Criteriile generale de clasare, menționate într-un raport de expertiză, sunt standarde pe baza cărora se evaluează semnificația sau importanța culturală a bunurilor mobile și prin care se determină dacă acestea sunt susceptibile de a fi clasate.
Criteriile generale de clasare sunt:
a) vechimea – criteriul în baza căruia se analizează dacă un bun cultural a fost realizat într-o perioada mai îndepărtată, cel puțin cu 50 de ani înainte de data efectuării expertizei și se acordă puncte valorice într-un cuantum proporțional cu vechimea determinată;
b) frecvența – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparține unei serii de bunuri identice sau unui lot de bunuri din aceeași tipologie și se determină prezența bunurilor în cauza pe teritoriul românesc; în raport cu semnificația artistică, se analizează dacă acestea se înscriu într-o tipologie determinată care cuprinde opere cu tematică și manieră de realizare artistică relativ similare și dacă asemenea opere sunt prezente în colecții publice sau private ori în circuitul civil;
c) starea de conservare – criteriul în baza căruia se analizează gradul în care bunul cultural își păstrează integritatea și caracteristicile inițiale ori se află într-o stare care să permită reconstituirea sau restaurarea acestuia.
Pentru fiecare dintre cele 3 criterii generale, punctajul valoric maxim care se poate acorda este de 100 de puncte.
Expertizarea potrivit criteriilor generale de clasare se realizează în scopul de a se stabili dacă bunurile culturale mobile sunt susceptibile de a fi clasate. Modalitatea de expertizare potrivit criteriilor generale este următoarea:
a) punctajele valorice se acordă pentru fiecare criteriu general și se însumează;
b) dacă suma realizată este de până la 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil expertizat nu este susceptibil de a fi clasat;
c) dacă suma realizată este egală cu sau mai mare de 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil expertizat este susceptibil de a fi clasat și se procedeaza la expertizarea acestuia de către un expert acreditat de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor, în funcție de domeniul din care face parte bunul cultural în cauză;
d) expertul validează sau invalidează punctajul acordat potrivit criteriilor generale și expertizează bunul potrivit criteriilor de clasare specifice.
Criterii specifice
Criteriile specifice de clasare, menționate într-un raport de expertiză, sunt standarde specifice unui domeniu, pe baza cărora se evaluează semnificația sau importanța arheologică, istoric-documentară, artistică, etnografică, științifică ori tehnică a bunurilor culturale și prin intermediul cărora se determină valoarea culturală deosebită sau excepțională, stabilindu-se categoria juridică a patrimoniului cultural național din care acestea fac parte.
Criteriile specifice de clasare sunt:
a) valoarea istorică și documentară – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural servește la cunoașterea unui fapt istoric de importanță sau semnificație majoră, în sensul că este o mărturie istorică din perioada în care acel fapt s-a petrecut;
b) valoarea memorială – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural a aparținut unei personalități importante a istoriei, culturii și civilizației naționale sau internaționale ori constituie o mărturie directă și semnificativă privind viața și activitatea acelei personalități;
c) autenticitatea – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural este o operă realizată în mod evident de un autor identificat sau este fabricat într-un atelier, într-o manufactură ori într-o fabrică precis determinată ca aparținând unei epoci, unui anumit stil artistic, unei anumite culturi sau civilizații;
d) autorul, atelierul sau școala – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparține unui autor important sau a fost realizat în ateliere, manufacturi ori fabrici importante pentru o epoca istorică, un stil artistic, o cultură sau o civilizație;
e) calitatea formală – criteriul în baza căruia se analizează dacă un bun cultural este o realizare artistică importantă, o piesă de o expresivitate plastică deosebită sau excepțională ori o piesă care se remarcă prin însușirile ce decurg din tehnica de execuție (inclusiv suportul material), din unicitatea sau raritatea concepției, precum și din creativitatea acesteia.
Modalitatea de expertizare potrivit criteriilor specifice este următoarea:
a) punctele valorice se acordă pentru fiecare criteriu specific și se însumeaza;
b) suma punctelor valorice acordate în urma expertizării pe baza criteriilor specifice se adună cu suma punctelor valorice acordate în urma expertizării pe baza criteriilor generale și se obține, astfel, suma finală a punctelor valorice;
c) dacă suma finală a punctelor valorice este cuprinsă între 200 și 350 de puncte valorice, bunul în cauză se clasează în categoria juridică fond a patrimoniului cultural național;
d) dacă suma finală este de peste 350 de puncte valorice, bunul în cauză se clasează în categoria juridică tezaur a patrimoniului cultural național.
Expertizarea potrivit criteriilor specifice de clasare se realizează în scopul stabilirii categoriei juridice a patrimoniului cultural național în care se propune clasarea bunului cultural mobil respectiv, potrivit legii.